Cum să devii mai prezent și conectat cu copilul tău în timpul unui tantrum

Înțelegerea și gestionarea tantrumurilor copiilor poate fi o provocare pentru orice părinte. În acest articol, vom explora cum să devii mai prezent și conectat cu copilul tău în aceste momente dificile.

Conștientizarea de sine: primul pas către gestionarea tantrumurilor

Primul punct pe care vreau să-l acoperim este conștientizarea de sine. Poate te întrebi „Ce legătură are asta cu tantrumurile?”. Răspunsul este că pentru a ne liniști copiii în momentele de mare intensitate emoțională, trebuie sa ne liniștim pe noi înșine prima dată. De ce? Pentru ca un copil sub 7 ani nu are capacitatea de a se autolinisti, are nevoie de un adult suficient de reglat emoțional pentru a-l ajuta sa revină la calm. Practic, are nevoie de calmul tău pentru a dezvolta această abilitate.

Oglinda emoțiilor

În această primă etapă, avem nevoie de o oglindă în care să ne privim lumea interioară. Atunci când copilul tău are o criză de plâns sau de furie - TU CE SIMȚI? Care este percepția ta față de aceste sentimente? Cum percepi tu furia? Neputința? Supărarea? Tu în ce stare erai când micuțul a reacționat astfel? Care sunt senzațiile tale corporale din acele momente?

Poate te intrebi: ,,De ce este importanta aceasta introspectie?"- Pentru ca reacționăm la emoțiile copiilor noștri, în funcție de cum reacționăm la propriile emoții.

Atingem, astfel, prima idee esențială cu care aș vrea să rămâi din acest articol: reacționăm la emoțiile copiilor noștri, în funcție de cum reacționăm la propriile emoții.

Apoi, după ce îți liniștești corpul, respirând profund și conștientizând acele gânduri despre sentimentele tale, poți să faci un pas înainte, întrebându-te „care ar putea fi nevoia neîndeplinită a copilului pe care încearcă s-o comunice prin acest comportament?”.

Am lucrat cu o mama care se simțea extrem de vinovată după ce a urlat la copil ei când acesta a refuzat să se încalțe. Cel mic stătea pe jos, cu capul plecat și nu părea ca „vrea” să facă asta. După ce mama a strigat de nenumărate ori ,încalță-te!”, ea a izbucnit in plans, spunand ca nu mai poate. Reflectând asupra lumii interioare a mamei, văzându-și copilul mergând în patru labe, cu capul plecat, îi amintea de propria stare de neputință care îi crea un disconfort incredibil  în tot corpul. Aș vrea să îți reamintesc că adesea reacționăm la senzațiile corporale înainte ca mintea noastră rațională să înțeleagă motivul. În acest caz, senzațiile corporale generate de sentimentul de neputință erau asociate cu pericolul. Creierul nostru dorește să ne mențină în siguranță și, atunci când percepe un pericol (chiar dacă acesta nu este real) pe baza senzațiilor corporale, trimite semnale sistemului nervos pentru a intra în modul de luptă, fugă sau îngheț. Adesea reacționăm înainte de a fi conștiente dacă există un pericol real sau nu. De exemplu, faptul că cel mic nu s-a încălțat nu este un pericol real, dar sentimentul de neputință a copleșit organismul și a declanșat o reacție. De aceea, este important să reflectăm și să devenim conștiente de senzațiile noastre corporale, pentru a le recunoaște și a rămâne prezente, simțind intensitatea lor(mindfull awarness).

Observi cum poate ajuta oglinda? În momente de conflict, asta ne poate ajuta să înțelegem ce parte din noi încercăm să respingem - pentru că, în realitate, la asta se rezumă tot.

Dacă îți dorești să îți dezvolți abilitatea de conștientizare și integrare, cursul “Delightfully Parenting” poate fi resursa extraordinară.

Vreau sa știi că niciodată nu e prea târziu să îmbunătățești relația cu tine pentru a-i oferi copilului tău suportul emoțional de care are nevoie pentru a ajunge la calm. Poți începe prin a scrie într-un jurnal, unde să poți reflecta asupra stărilor care se oglindesc în relațiile cu ceilalți. Autoreglarea nu înseamnă să fii tot timpul calmă, ci să poți avea un dialog interior care te ajuta sa ramai prezenta în timp ce îți dai voie să simți - așa poți începe să ai mai multa conștientizare de sine. Poți folosi și afirmații precum: „Dacă îmi păstrez calmul în timp ce copilul meu are emoții puternice, vom ajunge mai repede la momentul în care el se va liniști.”

În cele din urmă, gestionarea tantrumurilor copiilor este o călătorie care începe cu noi înșine. Prin înțelegerea propriilor emoții și prin dezvoltarea autoreglementării, putem deveni mai prezenți și conectați cu noi insine și cu copiii noștri în timpul acestor momente dificile.

Îți mulțumesc pentru că ai citit acest articol și sper că te va ajuta în călătoria ta ca părinte.