De la certuri la colaborare: Cum să schimbi tiparele parentale pentru o relație mai sănătoasă cu tine și copiii tăi"

Imaginează-ți că ai început un curs de limbă străină, să spunem germană. Te-ai aștepta să vorbești cursiv după prima oră? Nu! Dacă reușești să spui ,,Bună, numele meu este...' e fabulos! Practic, când învățăm să vorbim limbajul sentimentelor și nevoilor, în locul reactivității, învățăm o nouă limbă. Dacă până acum, de fiecare dată când am experimentat emoții copleșitoare sau am greșit, am fost pedepsiți, certați, rușinați, criticați, ignorați, respinși, judecați etc., am învățat că aceste experiențe nu sunt sigure. Și vrem să scăpăm de acest disconfort. 

Știi ce mai stă în calea schimbării noastre?

Vinovăția. Invinovățindu-ne pentru că am țipat, pentru că nu am reacționat precum ,,trebuie" nu ne ajuta. Vom omite progresul. Nu vom reuși să vedem acele momente în care AM REUȘIT să vorbim calm și asertiv, fără să țipăm. Micile momente de victorie în care ne simțim mândre de felul în care am răspuns.

Spune-mi, când te-ai uitat, ultima oară la reușitele tale ca părinte? Dacă răspunsul tău este ,,niciodată" sau ,,a trecut ceva timp", o poți face chiar acum. Găsește o interacțiune cu copilul tău în care te simți mândră pentru felul în care ai răspuns. Permite-ți să simți această stare pentru câteva clipe. Apoi, analizează ce a mers bine în ziua respectivă. Îmi place să numesc asta drept călătoria eroului. Îți urmărești experiențele de-a lungul zilei. Ce a contribuit la succesul tău? Ai apucat să faci un duș, ți-ai băut cafeaua liniștită, ai vorbit cu o prietenă, ai mâncat și ai dormit cât aveai nevoie, ai primit ajutor cu treburile casnice? Toate acele experiențe au contribuit la reușita ta. Găsește acel ritm, acele rutine și obiceiuri care se potrivesc familiei tale.

Revenind la vinovăție. Adevărul este că nu vom putea scăpa niciodată de vinovăție. Știi ce putem face în schimb? Putem să ne 'împrietenim' cu ea. Să învățăm să acceptăm acest sentiment și s-o tratăm prin prisma curiozității. De ce? Deoarece curiozitatea este opusul judecății. Îmi place să-mi imaginez vinovăția ca pe o prietenă băgăcioasă care vine neinvitată la petrecerea mea. În loc să-i trântesc ușa în nas, o invit înăuntru și încerc să aflu care este mesajul ei. De obicei, are intenții bune şi vrea să mă protejeze. 

La început - la fel că și atunci când înveți să vorbești o nouă limbă - se vă simți ciudat. Când ceva este nou, nu se simte tocmai confortabil. De aceea suntem atrași de ceea ce ne este familiar, chiar dacă, uneori nu este cea mai bună opțiune pentru bunăstarea noastră. Doar prin alegeri conștiente putem progresa și schimba tiparele care nu ne mai servesc în procesul de creștere.

Cum putem să ne urmărim progresul în calitate de părinti?

Stabilind obiective mici și măsurabile. Un obiectiv precum: ,, Nu voi mai țipa niciodată." Este prea mare și (între noi fie vorba) nerealist. Ceea ce poate duce la scăderea motivației: ,,Toată treaba asta cu parentingul modern este prea complicată. Nu este pentru mine. Nu pot să mă abțin din a țipa orice aș face! Asta e. Simt că eșuez ca părinte…și-mi rănesc copiii".  Acum, haide să ne focusăm pe ceva mai specific și măsurabil: ,, Când copiii mei se ceartă(iar) pentru aceeași jucărie. Voi pune mâna pe inimă și voi trage aer adânc în piept înainte să intervin în cearta lor" Pentru a-mi asigura succesul vreau să practic această nouă abilitate ÎNAINTE de momentul stresant.

Cum facem asta?

Practicăm în momentele mai puțin stresante. Atunci când suntem relativ liniștite și raționale. Un exemplu recent: băiatul meu mi-a cerut să-i duc trotineta. Știu că-l poate duce și singur, dar înainte să-i spun ceva, trag aer adânc în piept și pun mâna pe inima. Acesta este situație minoră,  așa că exersez reglarea emoțională într-un astfel de moment. De ce? Pentru că vreau să-mi practic această abilitate, în afara momentelor tensionate,  când încă mă pot liniștită cu ușurință. Când nivelul de stres din corp este prea mare(prea multă gălăgie, agitație, zgomot, multe de făcut), intrăm în modul de supraviețuire. În această stare, organismul nostru vrea să ne protejeze - intrând în modul de luptă/fugă/îngheț - ne este greu să invățăm abilități noi in această stare. Dacă vorbești mai multe limbi, probabil că ai observat că atunci când te simți obosită, suprastimulată sau stresată, îți este mult mai greu să vorbești într-o limbă străină. Va reveni la suprafață ceea ce este deja adânc în memoria noastră. Astfel, vrem să ne dezvoltăm abilitățile parentale și să ne sprijinim copiii în a le dezvolta pe ale lor, în afara momentelor tensionate, când sunt liniștiți si capabili sa  învețe. Când suntem în modul de supraviețuire, avem nevoie de tehnici pentru calmare senzorială.  Pentru unii dintre noi câteva guri de aer adânc în piept ajută, în timp ce pentru alții a cânta/fredona ceva sau a sări/alerga  este mult mai eficient.  O altă modalitate care poate fi utilă este împinsul unui obiect static, cum ar fi peretele sau blatul de la bucătărie pentru input proprioceptiv. 

În ebook-ul Antidotul Țipatului, am inclus 11 tehnici practice care te vor ajuta în cultivarea conștientizării de sine și în dezvoltarea abilităților de autocalmare.  Sper să-ți fie util și mi-ar plăcea să-mi împărtășești ce te ajută sau te-a ajutat în schimbarea tiparelor parentale.